ESENTE

Ce este cu adevarat frumos ? Muzica iubirii , zumzetul cuvintelor ce creeaza arta, ce descriu in delicate soapte  mirajul veridic al vietii. Ce vor oamenii ? Nimic din samburele existentei ce in neant dureaza asemeni suflarii unei plapande efemeride, nimic artistic, nimic real...ei lasa timpul sa alerge intr-un restrans cerc de monotonie , complica lucrurile si uita de putinele trairi. Divinizam placerile dar uitam sa iubim , inbatranim si realizam privind intr-o oglinda prafuita ca timpul s-a scurs si nici nu am apucat inca sa ne bucuram de cei de langa noi . Lasi fiind nu ne ingrijim sufletul si nu distingem instinctele de emotii. Portativul cuvintelor simple e completat cu un algoritm de momente frumoase, iar mireasma fericirii se lasa asteptata...un dulce nectar stropit in  picaturi aromate de roua aromata imbata diminetile cu parfumul trezirii, iar privirea gingasa fac din orice zi o noua primavara.

... POVESTEA CONTINUA ...

Freamat in cearsafurile reci , ochii obositi nu vor sa intampine lumina diminetii ...miile de ganduri de peste noapte l-au extenuat . Strangand plapuma incretita o inlatura si se duse sa isi clateasca ochii ...cand se privi in oglinda isi dadu seama ca nu isi mai acorda atentie , iar in mintea sa defilau paginile unei carti , zambete , mii si mii de cuvinte... arunca putina apa pe fata ce alene se prelingea prin barba-i ciufulita. Din camera de alaturi incepu un pian infundat sa danseze pe note cunoscute , o stare de liniste il cuprinse , in ochii sai se asternea un intreg decor , iar frunzele ruginite dadeau culoarea saraca . Alesese o confruntare cu un mediu ostil iubirii , cu o infatisare nostalgica...isi framanta  mainile si incerca sa ii deslusesca chipul ...dar tot ce vazu era un vechi turn gri ce nu cunostea anotimpurile . Se aseza pe o bancuta subreda , lasata probabil de fostul propietar ...un sughit se auzi sub clapele pianului impovarat , iar el privi cu ochii catre tavan , albul murdar nu il atragea dar ii starani o amintire...o panza usor mozolita de acuarelele aruncate in balans si de alintul dulce . inghiti in sec si incerca sa murmure usor un nume , dar nu ii venea pe buze ...se clatina putin apoi se ridica . O voce surprizator de calda se raspandi pe buzele sale... " - va fi un drum foarte lung !  " ...apoi pleca sa isi continue cautarea . Trase usa dupa el si in urmatoarea secunda isi trecu mana prin par foarte increzator. Lasa iar instinctul sa il poarte pe strazile aglomerate dar pentru el atat de pustii ...incerca sa inteleaga doar daca pe aici a mai trecut  .

INCEPUT DE POVESTE

O dimineata rece , il trezi sirena unei ambulante, indrazni sa se uite spre ferestra si un nod i se puse in gat cand vazu negura picurand pe geamul murdar. Se ridica in sezut , si desi ii era frig se lasa abatut de ganduri. Il fremantau problemele existentiale , caci nu intelegea de unde si incotro se indreapta. Cateva ore mai tarziu ramase blocat in fata unei piete mari , cu bocancii plini de noroi , si in mintea sa era atunci un fel de joc ...vedea respiratiile aburinde ale multimii , iar in mintea sa era o mare de suflete . Pieptul sau impunator degaja o atitudine inpenetrabila , barba netunsa si sprancenile neconturate semanau cu cele ale unui batran istoric si privirea lui adanca si patrunzatoare impunea o anumita distanta. Mana lui nu avea nevoie de protectie impotriva gerului ce ininetea pana si pietrele, iar pasii exprimau siguranta...fara sa se opreasca scapa cativa banuti in poala unui cersetor fara picioare , si murmura ceva printre buze . Dupa o ora de cutreierat se opri in fata unei cladiri vechi fara geamuri , cu tencuiala cazuta . Pentru cateva clipe inchise ochii ai pipai zidaria expusa , si isi inchipui cum arata acea strada altadata , un peisaj gri , sobru si aglomerat...tropote si hohote. Parca nu i se potriveau acele vremuri ...deschise ochii si cu pasi grabiti se indeparta ...o banca rece il imbie sa ii fie fuiorul gandurilor ce ii navaleau prin minte precum valuri a caror culoare nu o puteai distinge . Isi trec mana pri barba ...in timp ce prin vitrina unnui magazin o tanara il studia , ii studia maxilarul ce emana siguranta ...o intanli cu privirea dar nu se opri , ci cauta mai departe ...ceva ce nimieni nu cauta. Fiecare lucru, un ceas din turnul bisericii , un anticariat , o impunatoare cladire de sticla , o muzica a randurilor ...el isi intiparea totul in mintea sa de geniu ...si creea un cadru perfect ... un cadru in care realitatea avea sa fie o mica parte din cartea ce avea sa o scrie . ...se facu tarziu iar pixul aruncat peste un teanc de coli albe ...inca se gandea la nume.

REFUZUL ARMISTITIULUI CU SINELE

Percepem timpul asa cum ne dorim, caci subconstientul nostru are abilitati pe care noi nici macar nu le presupunem. Astazi a trecut foarte repede, iar la asteptarea raspunsurilor existentialiste am renuntat de mult pentru ca au tot amamnat sa apara . Dar incep sa descoper ce inseamna viitorul , caci asupra trecutului nu pot actiona iar prezentul ar fi irosit.
Poate vreti sa ii spunem destin ...hmm , ei bine acest destin nu e o roua ce cade asupra noastra . Destinul e rezultatul firesc al aciunilor noastre, el se datoreaza caracterului nostru si in mod deosebit deciziilor noastre.
Ne-am facut un mod de viata din a ne plange in loc sa invatam sa ne iubim, iar cand te iubesti intelegi ca trebuie defapt sa iubesti , sa te " amorizezi " de cunoastere, de oamenii captivanti , de succes. In timp ce tu te lupti cu vocea din mintea ta ca sa alegi intre doua filme, altii duc o lupta oarba cu boli, indura foamea sau frigul , iar tu cu burta ta plina, transpirat fiindca iti e prea bine sub patura si ai fi in stare sa platesti o slujba cand o unghie da semne sa cada. Uitam ca suntem oameni si refuzam cu desavarsire sa ne conturam acea aura pozitiva . Lupta cu propia persoana este oarba si e asemeni razboiului secular . Totul fiindca refuzam sa ne cunoastem si pentru ca nu ne dorim ca maine sa diferit de astazi .

PRETUIESTE CE AI...

Astazi am gasit o noua formula pentru blogul meu, si voi incerca sa ating mai multe puncte importante pentru fiecare cititor, dar nu renunt la ideea de a scrie cuvinte alese despre iubire pentru ca este sentimentul ce uneste, ce promite putere, ce alimenteaza psihicul si care compenseaza banii in ochii oamenilor ce tin la valorile morale.
Iubeste astazi si nu maine...ce vreau sa aduc in vedere celor ce arunca timpul pe fereastra si vor spune " imi fac maine timp pentru el/ea ...astazi mai bine...". Punct e gresit, viata e o biblie ce o scrii in fiecare zi , iubirea e sentimentul divin . Partenerul tau nu e o piesa de sah pe care tu o muti in fiecare zi pe o alta patratica. In relatia ta daca vrei , te multumesti cu mutarile unui pion sau castigi mai mult insusindu-ti mutarile tuturor celorlate piese si ajungand mult mai usor in pozitia de" remiza " ...traducand aici : in pozitia de a iubi si a fi iubit . Dar nu te chinui sa intelegi de ce si cum, mai bine daruieste o floare sau o imbratisare . Si nu uita ca banii tai nu vor cumpara niciodata iubirea adevarata, iar puterea pe care o detii nu iti va scoate in fata oameni cu valori. Cele mai " ieftine "cinci cuvinte : fii simplu, sincer,optimist, ecilibrat si respecta ...reprezinta inceputul unui drum frumos.

CHEMAREA IUBIRII

O picatura...si apoi urmeaza ploaia ...o simt cum ma cuprinde, cum pe pleoapele mele se aseaza si apoi clipesc ...se scutura dar sunt asaltat de alte picaturi. Calde si parfumate, ele ma indeamna sa inspir aerul curat ...caut parfumul Ei , caci ea imi lipseste si sunt ca o primavara fara flori. O imbratisare calda cu iz de crin ma adoarme ...aceeasi dulce imbratisare ma trezeste dupa ani si ma intreaba... ce simti acum ? ...vocea mea nu s-a schimbat si ma apropii de urechea ei, parfumul e acelasi, e dulce , senin si ma indeamna sa o alint...ii raspund cu drag ... iti aduci aminte cand iti ziceam ca vom scrie impreuna o poveste fara de sfarsit ? Vocea ei tremura usor afirmativ ...iar eu ma apropii si soptesc usor... acum ,alaturi de tine scriu o poveste. Atingerile unui inger imi sunt randurile, iar paginile vor fi clipele . Un zambet imi intampina privirea, iar saruturile sunt descrieri din miile de pagini .

O MUZICA A SUFLETULUI

Lumea se cutremura cu adevarat atunci cand decoperi noi sentimente, incerci sa le intelegi , iar sa le descrii e si mai greu ...dar e minunat . Totul devine o frumoasa muzica ce linisteste un ocean inversunat . Inveti ca atunci cand vrei sa descoperi , sa traiesti nu trebuie sa astepti ci sa cauti ...si nu pe strazi pustii , ci in sufletul care merita . O lumina orbitoare nu va veni mereu dinspre soare , iar caldura pe care o vei simti cu adevarat este a celui ce iubeste . Un somn adanc nu va creea cele mai frumoase vise, ci le vei trai pasind pe un bulevard ingust strangand o mana rece pentru a o incalzi , iar zambetul pe care il vei primi va fi centrul universului tau , o primavara cum nu e descrisa nici macar cu ajutorul celor mai grandioase figuri de stil . Asteptand momentul imbratisarii , iar gandurile si imi las gandurile purtate de o adiere...intr-o clipa vor culege ce mai frumoasa raza de soare pentru a o prinde cu grija in parul ce ii alinta obrajii .